Târg de Sfântul Ilie la Muzeul Taranului Român

De vineri, 20 iulie, până duminică, 22 iulie, de dimineaţa pană după-amiaza târziu, vă aşteptăm la Târgul de Sfântul Ilie, de la Muzeul Ţăranului Român.

Vă întâmpină  aproximativ 100 de meşteri populari şi producători tradiţionali dar şi tineri artizani Hand Made şi anticari.

Veţi regăsi reprezentată fiecare provincie geografică cu tradiţiile meşteşugăreşti dar şi culinare, cu port tradiţional şi mai ales oameni: tesătoare, fierari, olari , cioplitori, lingurari, cojocari, cofetari, pielari, rudari, iconari, blănari, gospodine şi gospodari cu diverse bunătaţi: dulceţuri, siropuri şi cofeturi, miere şi produse apicole, cozonaci şi plăcinte, ierburi aromatice, brânzeturi şi produse din carne pregătite după reţete cu tradiţie, suc de mere dar şi pălinci şi vinuri, turtă dulce, covrigi şi alte dulcegării.

Intrarea este liberă!

20 iulie: Sfântul Ilie (Sântilie)

         Legenda românească spune că Ilie era om şi lucra la câmp ca toţi oamenii. Era foarte voinic, de aceea Necuratul a pus ochii pe el. Într-o zi, o voce îi porunceşte: mergi acasă şi vezi cu cine doarme nevasta ta în pat! Ilie ia toporul, intră în casă, vede un barbat şi o femeie care dorm într-un pat şi le taie capul pe loc. Erau părinţii lui… Se urcă Ilie într-o căruţă de foc cu cai de foc şi merge la Dumnezeu să-I spună ce i-a făcut Diavolul. Dumnezeu îi dă un bici să-i săgeteze pe Draci. În vremea aceea Dracii mai stăteau încă în cer. Sfântul Ilie şi-a pus mintea cu ei şi a început să-i oropsească. Îi săgeta cu biciul şi ei cădeau câtă frunză, câtă iarbă. Vine rândul Dracilor să ceară ajutorul lui Dumnezeu, care îi recomandă lui Sântilie s-o lase mai domol. Dracii au rămas care cum a nimerit. Tartorul şi câteva căpetenii au ajuns în fundul pământului şi au făcut Iadul. Unii au rămas prin pomi. Ei sunt cei care dau brânci oamenilor care se urcă în copaci. Alţii atârnă în văzduh, cu capul în jos, şi împiedică sufletele să ajungă în cer. Unii mai amărâţi, tot cu capul în jos atârnaţi, umplu lumea de bale.

        În multe legende revine idea că Sfântul Ilie este prea puternic. Când îi săgetează pe Draci, se cutremură pamântul din ţâţâni. Se zice că atunci când Maica Domnului năştea pe Fiul Sfânt, Ilie a trăsnit un Drac şi Fiul s-a speriat. Dumnezeu l-a pedepsit pe Sfânt şi i-a uscat mâna dreaptă. De atunci Ilie este stângaci.

Se mai zice că Sfântul Ilie nu ştie când cade sărbătoarea lui. Dornic să facă chef, îl întreabă pe Dumnezeu dacă nu i-a venit ziua. Mai este până la ziua ta, îi zice Dumnezeu. Și tot aşa, până când ziua a trecut… De furie, Sfântul Ilie începe ploile.

      Dacă plouă şi tună de Sfântul Ilie, merele şi alunele vor fi viermănoase. Alunul este copacul şarpelui, după cum nucul adăposteşte Zânele.

        De Sfântul Ilie femeile dau de pomană mere. Până atunci ele nu gustă niciun măr. Pentru apicultori este o zi importantă, încep să reteze stupii, să ia miere.

Sursa: Nicolau Irina, Ghidul sărbătorilor româneşti, Bucureşti, Ed. Humanitas, 1998